it still hurts

da, mă doare a dracului de tare, de fiecare dată. niciodată nu mă pot învăța minte, deoarece mereu ma gândesc la cât sunt eu de bună, la căt sunt eu de -enough-
But I was never, and I will never be enough.

De fiecare dată când ajung să mă dedic unei persoane, oricât ar fii ea de neînsemnată, mă regăsesc într-un abis incontrolabl de minciuni, negări, ură și dezamăgire. Da, din nou, cineva care m-a preferat odată pe mine, o preferă acum pe prietena mea cea mai bună. Și nu știu ce e mai rău... Fiind stabilă emoțional, dar fară cineva să mă provoace, sau incredibil de dezamăgită de mine, dar niciodată singură. Tot ceea ce cer este ca bărbații din viața mea să își vadă de drum fară să se intersecteze cu mine prin intermediul prietenelor mele. Știu că nu ăsta este scopul lor, desigur, doar că eu ajung să sufăr cel mai intens din tot triunghiul ăsta emoțional. Este ca un montagne russe din care nu pot coborî, oricât aș încerca.
Oare adevărul este... Îmi place să mă chinui așa tare. Să mă zvârcolesc pentru atenție, să mă învinovățesc dacă nu o primesc. Nu cred că voi știi vreodată ce îmi doresc cu adevărat, iar dacă o să am vreodată ce îmi doresc cu adevărat, o să mă plictisesc de el după o vreme. Vreau să trăiesc într-o continuă schimbare.

Sunt așa de când mă știu, sunt așa de când mă plac băieții și de când îmi plac baieții.
O să renunț cândva. Deși sexul e superb și nu știu dacă ceva așa de material și fizic mă va putea satisface la fel de ... mult. Acum, ies afară la o gură de vânt pentru ca -nu îmi pasă-.