Aftermath

It feels good coming back here...

Cate amintiri. Din coplarie. Din adolescenta. Din mine. Dupa aproximativ 4 ani, atat de multe s-au schimbat, incat... nu mai sunt eu. Am uitat multe de atunci si stiam eu ca aceasta arhiva v-a avea un scop. Drame, tristeti, poezie, nopti, iubiri, prietenii...

Metamorfoza e inevitabila. Si pot afirma ca, in cazul meu, rezultatul este unul pozitiv.

Viata m-a dus pe cai nestiute si, vrand nevrand, am ajuns iarasi impreuna cu el. Calin ma completeaza si nu cred ca exista o persoana mai perfecta pentru mine. Dupa aproape 3 ani, ajung sa cred ca nu mai exista un sfarsit la ceea ce avem noi. Din partea mea cel putin.

In alta ordine de idei, sunt fericita. Nu implinita, mai am de lucrat la mine, la stilul meu de a trai, dar sunt fericita. Nu este vorba ca posed ceva anume, doar ca sunt constiienta de ceea ce sunt si de ceea ce pot. Din stadiul asta, sper sa ascend incet incet catre implinire. 

Stiu ca suna cliseic, dar nu va dati batuti niciodata. Orice sut in fund e un pas in fata iar timpul merge inainte, regarding of your situation, iar tu trebuie sa faci la fel. Nu te opri niciodata, nu fa risipa de ceva ce nu conteaza pentru ceilalti, deoarece conteaza pentru tine. Lasa noaptea sa iti fie sfesnic. Sau dimineata, sau dupa-amiaza. Nu conteaza, atata timp cat nu stagnezi. De fapt, ce vorbesc eu aici? Incerc sa ma ofer pe mine ca si model, dar si eu mai am de invatat. Dar invat in timp ce scriu, in timp ce merg, in timp ce respir.

*Sunt mai fericita de cand am pisica. Asta trebuie sa ajute la ceva.

In alta ordine de ide, ideea aceastei postari este sa fii tu insuti, chiar daca ceilalti nu sunt acolo. Fii tu insuti si cand ceilalti sunt acolo. 

Peace out, love in.