revin
Nu am mai scris parca de secole.
Ceva m-a determinat acum sa o fac. Poate e frigul de afara, poate e atmosfera asta de ne-craciun.
Cert este ca ceva s-a schimbat. Am insomnii, ma indentific cu intunericul si nu am impodobit bradul inca. Ceva e neinregula pentru ca am inceput sa admir craciunul, cu toate luminitele si bunatatea limitata a oamenilor. Acum, de cand am venit acasa de la Cluj, ceva imi displace. Am o dorinta de a iesi din casa si a ma indrepta catre apartamentul lui; sa il sun la interfon si sa il chem cu mine in frig, pe o banca. Am nevoie de ochii lui, cei care radiaza caldura si lumina de fiecare data cand ii privesc. Ei sunt mai buni decat orice decoratiune shinny ce atarna pe la balcoane. Dar, uneori vreau sa ies singura, sa imi admir respiratia ce se transforma in abur.
E atat de frig afara ca simt cum ingheata apa sub bocanci. Uneori uit ca am nevoie de manusi si ma fascineaza cum mi se inrosesc degetele, unul cate unul. Cel mic e mereu primul ! A da, si amintirile... Ele sunt cele care ma uimesc mereu. Fie ca ma simt nostalgica sau nu, e nevoie de un singur lucru sa declanseze valul ucigator de amintiri. Mai ales cele din preajma sarbatorilor, sunt cele mai rele. Si fix atunci incepe sa cante in casti o melodie asa veche si trista, cu versuri ce se potrivesc mult prea bine. Tind sa cred uneori ca universul conspira impotriva mea, in special cand ma trezesc mergand intr-o directe gresita (foarte gresita). Da, directia trecutului... El se concentreaza intr-o singura zona, zona de pe deal, zona copilariei prostesti si a sperantelor pierdute; a inimilor zdrobite si a injuraturilor mormaite; a mucurilor de tigara patate cu ruj intr-un cimitir cu cripte reci etc. Si imi aduc aminte de o reclama la nu stiu ce parfum (ah, Dior) care sustinea ca trecutul nu e un loc prielnic pentru a trai. Da, e o sursa de fericire periodica, de melancolie sau de sprijin.
Cel mai mult imi este dor sa fiu in centrul atentiei.
Sa fiu diferita, sa fiu iesita din comun, sa nu ma pierd in banalitati sau sa ma conformez. Sa am par scurt si sa nu imi pare rau, sa imi rod unghiile si sa ma doara in fund de ele aparente. Sa imi port blugii mei largi (pe care i-am aruncat din greseala) si sa fiu confundata cu un baiat. Da, sa am casti asa de puternice incat sa ma calce masinile in drum spre scoala... Atat de multe s-au schimbat si nu imi este dor de oamenii din trecutul meu, ci de mine din trecut.
Si, de unde am pornit... A, da, nu stiu daca imi place craciunul anul asta. Mai am o zi pentru a ma decide...
Drake - Take care ft Rihanna
Ceva m-a determinat acum sa o fac. Poate e frigul de afara, poate e atmosfera asta de ne-craciun.
Cert este ca ceva s-a schimbat. Am insomnii, ma indentific cu intunericul si nu am impodobit bradul inca. Ceva e neinregula pentru ca am inceput sa admir craciunul, cu toate luminitele si bunatatea limitata a oamenilor. Acum, de cand am venit acasa de la Cluj, ceva imi displace. Am o dorinta de a iesi din casa si a ma indrepta catre apartamentul lui; sa il sun la interfon si sa il chem cu mine in frig, pe o banca. Am nevoie de ochii lui, cei care radiaza caldura si lumina de fiecare data cand ii privesc. Ei sunt mai buni decat orice decoratiune shinny ce atarna pe la balcoane. Dar, uneori vreau sa ies singura, sa imi admir respiratia ce se transforma in abur.
E atat de frig afara ca simt cum ingheata apa sub bocanci. Uneori uit ca am nevoie de manusi si ma fascineaza cum mi se inrosesc degetele, unul cate unul. Cel mic e mereu primul ! A da, si amintirile... Ele sunt cele care ma uimesc mereu. Fie ca ma simt nostalgica sau nu, e nevoie de un singur lucru sa declanseze valul ucigator de amintiri. Mai ales cele din preajma sarbatorilor, sunt cele mai rele. Si fix atunci incepe sa cante in casti o melodie asa veche si trista, cu versuri ce se potrivesc mult prea bine. Tind sa cred uneori ca universul conspira impotriva mea, in special cand ma trezesc mergand intr-o directe gresita (foarte gresita). Da, directia trecutului... El se concentreaza intr-o singura zona, zona de pe deal, zona copilariei prostesti si a sperantelor pierdute; a inimilor zdrobite si a injuraturilor mormaite; a mucurilor de tigara patate cu ruj intr-un cimitir cu cripte reci etc. Si imi aduc aminte de o reclama la nu stiu ce parfum (ah, Dior) care sustinea ca trecutul nu e un loc prielnic pentru a trai. Da, e o sursa de fericire periodica, de melancolie sau de sprijin.
Cel mai mult imi este dor sa fiu in centrul atentiei.
Sa fiu diferita, sa fiu iesita din comun, sa nu ma pierd in banalitati sau sa ma conformez. Sa am par scurt si sa nu imi pare rau, sa imi rod unghiile si sa ma doara in fund de ele aparente. Sa imi port blugii mei largi (pe care i-am aruncat din greseala) si sa fiu confundata cu un baiat. Da, sa am casti asa de puternice incat sa ma calce masinile in drum spre scoala... Atat de multe s-au schimbat si nu imi este dor de oamenii din trecutul meu, ci de mine din trecut.
Si, de unde am pornit... A, da, nu stiu daca imi place craciunul anul asta. Mai am o zi pentru a ma decide...
Drake - Take care ft Rihanna
Comments
Post a Comment