see you at the bitter end
Nu o sa mint, uneori imi e asa de dor de o tigara... Un miros amar de tutun, un gust dulce de relaxare, un pachet de amintiri. Chiar daca vine odata cu toatea astea, tigara este singurul remediu pe care il vad in secunda asta. E singura prietena, desi pare un cliseu. Poate unii nu stiu ce vorbesc, dar tigara are darul de a se preface ca iti este cea mai buna prietena. Ea impreuna cu Placebo / SOAD. Poate si un balcon luminat de un felinar stricat ce palpaie.
Revenind la subiect, remediul (=tigara) nu stiu la ce mi-ar folosi. Am folosit cuvantul ala pentru a suna mai bine. Eu doar am nevoie de ceva companie, de preferabil companie ce face parte din prezent. Ca prea mult m-au lovit amintirile in ultima perioada. Melodii, prieteni, poze, voci, ganduri, mesaje etc. Chiar si bratarile ma duc cu gandul la anumite momente pe care ar trebui sa le uit. Dar urasc procesul de uitare, atat de mult ! De ce sa lasi lucrurile in urma? Lucruri, actiuni, decizii care te-au adus unde esti azi? Chiar daca 'azi' nu inseamna inseaparat un loc mai bun, orice tine de trecut ar trebui sa ne ajute sa ne indentificam. De ce cand facem o greseala imensa simtim nevoia sa uitam? De ce atunci cand simtim durere tindem sa negam?
Durerea face parte din procesul de traire, din natura. E ceva normal si, de obicei, este marita considerabil de oameni, cei care tind sa exagereze.
Ei bine, tigara nu exagereaza. Ea se consuma asa in liniste, te consuma si pe tine, si pe nervii tai, te lasa sa te gandesti si nu se grabeste, te asculta si te inconjoara prin fum. Poate te mai si contrazice cand te ineaca sau te arde, dar nu face mare tantam. Nici nu te judeca. Nici nu se uita urat la tine, nu ii este rusine de tine sau de actiunile tale. Poti fuma oricand, oricum si oricunde o tigara, atata timp cat ai un foc si ai ceva pe suflet.
Consider ca tigara fumata doar din plictiseala este o crima. Tigara e sacra, trebuie folosita rar si cu intelepciune. Altfel, isi pierde farmecul, efectul si magia...
Nu am mai fumat de aproape 2 ani. Si vreau sa ramana asa !
Revenind la subiect, remediul (=tigara) nu stiu la ce mi-ar folosi. Am folosit cuvantul ala pentru a suna mai bine. Eu doar am nevoie de ceva companie, de preferabil companie ce face parte din prezent. Ca prea mult m-au lovit amintirile in ultima perioada. Melodii, prieteni, poze, voci, ganduri, mesaje etc. Chiar si bratarile ma duc cu gandul la anumite momente pe care ar trebui sa le uit. Dar urasc procesul de uitare, atat de mult ! De ce sa lasi lucrurile in urma? Lucruri, actiuni, decizii care te-au adus unde esti azi? Chiar daca 'azi' nu inseamna inseaparat un loc mai bun, orice tine de trecut ar trebui sa ne ajute sa ne indentificam. De ce cand facem o greseala imensa simtim nevoia sa uitam? De ce atunci cand simtim durere tindem sa negam?
Durerea face parte din procesul de traire, din natura. E ceva normal si, de obicei, este marita considerabil de oameni, cei care tind sa exagereze.
Ei bine, tigara nu exagereaza. Ea se consuma asa in liniste, te consuma si pe tine, si pe nervii tai, te lasa sa te gandesti si nu se grabeste, te asculta si te inconjoara prin fum. Poate te mai si contrazice cand te ineaca sau te arde, dar nu face mare tantam. Nici nu te judeca. Nici nu se uita urat la tine, nu ii este rusine de tine sau de actiunile tale. Poti fuma oricand, oricum si oricunde o tigara, atata timp cat ai un foc si ai ceva pe suflet.
Consider ca tigara fumata doar din plictiseala este o crima. Tigara e sacra, trebuie folosita rar si cu intelepciune. Altfel, isi pierde farmecul, efectul si magia...
Nu am mai fumat de aproape 2 ani. Si vreau sa ramana asa !
Comments
Post a Comment