prea mult l-am căutat pe Nemo

 Aş vrea să renunţ la nimic, dar să mă
duc să ma arunc cu un hamac în marea aia frumoasă,
ce ne-au dat-o zeii eleni.
 Să mă mângâie o algă brună pe spate ca să
se târască în inima mea.
 Lângă mine sa înoate timp de
100 de ani o
ţestoasă aurie care îmi tot povesteşte cât de
sănătoase
sunt algele.
 Şi îmi crească coadă de pimp, să am părul roşu
cu volum şi
să ma strige un crab pe numele
de Ariel.
 Vreau să mă mai îndrăgostesc
odată, de un prinţ narcisist... Aşa, să simt că mă poate
omorî şi pe mine cineva,
pe insula asta a lui Verne.

**Şi ştii ca sunt multe lucruri care vreau să ţi
le zic şi mai ştii că sunt multe pe
care le ţin pentru
mine.
La sfârşitul
zilei, tot tu ştii că eşti
reciful meu de corali în
care mi se scufundă valurile, din care ies
visele şi pleacă odată cu ale tale
când răsare soarele.