drama queen

de câteva nopţi mă hrănesc cu House şi optez în favoarea unui stil mai ciufut.
am vrut să desenez, dar nu mi-am găsit caieţelul cu amintiri... ciudat, pentru că eu nu îl pierd. niciodată !
probabil este doar subconştientul meu care încearcă să te convingă cât de mult apreciez prezentul alături de tine.
în fine, nu ăsta era subiectul postării din seara asta.
pentru prima oară în câteva luni am avut nevoie ca tu să îmi dai cuvântul tău de onoare, să îmi promiţi ceva.  să mă ajuţi să mă ridic de sub podeaua subaprecierilor. nu ştiu, să mă asiguri de ceva fără ca eu să îmi pun la bătaie încrederea sau judecata.
ştiu că exagerez 500% din viaţă, dar acum chiar m-aş fi simţit în altfel dacă aş fi fost sub aripa cuvintelor tale, departe de îndoielile tipice unei nopţi de vară.
nu.
nu mă îndoiesc în privinţa sentimentelor ce se află între noi şi nu, nu mă îndoiesc de tine în nici un fel.
doar că, ştii cum e... mai bine cu decât fără.
dar voi supraviețui în acelaşi fel în care l-am făcut până acum: trezindu-mă cu luna în ceafă şi adormind cu soarele-n ochi.