she's a gun
Aştept să dai un semn de viaţă.
Dar se întâmplă exact aşa cum a crezut. Tu ai început să mă uiţi...
Am devenit un lucru sigur în viaţa ta, ceva de care eşti ferm convinsă că va fi acolo tot timpul.
Ei bine, eu sunt sătulă ca tu să mă cauţi doar prin alţii sau doar atunci când te simţi singură. Mă simt aşa de proastă şi atât de prost încât ştiu că atunci când îţi vei da seama, va fi prea târziu. De câteva săptămâni aştept să îmi mai arăţi că mai însemn ceva pentru tine, mai mult decât o scândură de care te sprijini atunci când te lasă picioarele.
De când nu m-ai mai întrebat tu ce fac? De când m-ai mai chemat când mergeai cu altele în oraş? Când ieşeai cu cealaltă la o ciocolată caldă, când ii chemai pe ceilalţi şi nu pe mine, când nu mă întrebai de sănătate şi când mă sunai să îmi povesteşti doar probleme tale, când îi spui prietenului meu ce bine te înţelegi cu el, în timp ce cu mine nu ai mai vorbit, când ieşi cu oameni pe care nici nu ştiam că îi suporţi şi eu rămân îngropată în căldura patului meu. Ne-am îndepărtat aşa de mult încât nici nu ne-am dat seama şi acum nici nu mai îndrăznesc să întreb ''de ce ?''.
Acum plâng la amintirea viitorului ce îl programasem împreună, cu facultatea la Cluj şi cu familii întemeiate pana la 26 de ani, cu împrumuturi de reţete şi prietenii legate între copii noștri. Cu mâinile împreunate să trecem prin viaţă amândouă şi să ne protejăm reciproc. Şi aş vrea ca trecutul nostru să mi' se arate precum un DVD stricat pentru a vedea unde şi ce am greşit, de ce te-am neglijat şi de ce nu te afli acum lângă mine. Că e vară şi e frumos afară, nu m-ai fi lăsat să fiu singură în momente ca ăsta. Dar da, lumea uită şi se schimbă după vreme. Cu cât înaintăm în viaţă, ne dăm seama că fără prieteni nu e chiar aşa de greu. Dar mie îmi este greu şi nu există zi în care să nu mă plâng lui Călin că îmi este dor de prietenia ta, de îmbrăţişările tale pline de ''putere'' şi de ochii tăi mari.
Dar se întâmplă exact aşa cum a crezut. Tu ai început să mă uiţi...
Am devenit un lucru sigur în viaţa ta, ceva de care eşti ferm convinsă că va fi acolo tot timpul.
Ei bine, eu sunt sătulă ca tu să mă cauţi doar prin alţii sau doar atunci când te simţi singură. Mă simt aşa de proastă şi atât de prost încât ştiu că atunci când îţi vei da seama, va fi prea târziu. De câteva săptămâni aştept să îmi mai arăţi că mai însemn ceva pentru tine, mai mult decât o scândură de care te sprijini atunci când te lasă picioarele.
De când nu m-ai mai întrebat tu ce fac? De când m-ai mai chemat când mergeai cu altele în oraş? Când ieşeai cu cealaltă la o ciocolată caldă, când ii chemai pe ceilalţi şi nu pe mine, când nu mă întrebai de sănătate şi când mă sunai să îmi povesteşti doar probleme tale, când îi spui prietenului meu ce bine te înţelegi cu el, în timp ce cu mine nu ai mai vorbit, când ieşi cu oameni pe care nici nu ştiam că îi suporţi şi eu rămân îngropată în căldura patului meu. Ne-am îndepărtat aşa de mult încât nici nu ne-am dat seama şi acum nici nu mai îndrăznesc să întreb ''de ce ?''.
Acum plâng la amintirea viitorului ce îl programasem împreună, cu facultatea la Cluj şi cu familii întemeiate pana la 26 de ani, cu împrumuturi de reţete şi prietenii legate între copii noștri. Cu mâinile împreunate să trecem prin viaţă amândouă şi să ne protejăm reciproc. Şi aş vrea ca trecutul nostru să mi' se arate precum un DVD stricat pentru a vedea unde şi ce am greşit, de ce te-am neglijat şi de ce nu te afli acum lângă mine. Că e vară şi e frumos afară, nu m-ai fi lăsat să fiu singură în momente ca ăsta. Dar da, lumea uită şi se schimbă după vreme. Cu cât înaintăm în viaţă, ne dăm seama că fără prieteni nu e chiar aşa de greu. Dar mie îmi este greu şi nu există zi în care să nu mă plâng lui Călin că îmi este dor de prietenia ta, de îmbrăţişările tale pline de ''putere'' şi de ochii tăi mari.
Comments
Post a Comment