inutilă

Era întinsă pe o podea rece. Nu mai ştia care podea, era tare beată. A băut prea mult la un chef şi a ajuns printr-o cameră, împreună cu el. Ştia că bătea vântul tare afară şi se pătrundea printre geamuri. Scârţâitul unei uşi îi zgâria urechile, îi pătrundea în creier.
 - Spune, de ce ai facut-o? De ce?!
 - Am facut-o că am vrut să mă simt liberă..
 - Ce, nu îţi ofer destulă libertate? Nu ţi-am arătat că te iubesc în 3 ani jumate?! Hm, spune ! Nu mi-am irosit destul timp pe tine, pe persoana ta? Tu fată tu..
 - Tocmai asta e ideea ! Vroiam să am o pauză de la dovezile tale incontestabile de iubire. Să simt şi eu că pot să fac altceva cu altul. Să te compar cu alţii. Pentru numele lui Dumnezeu, de ce nu înţelegi că pentru prima oară în viaţa mea am vrut ca tu să nu fi acolo să îmi dictezi fiecare mişcare ?!!
Ea îşi înfige mâinile în păr şi vrea să iasă din transa multiplelor beri ce le-a dat pe gât. Vrea să gândească limpede, să nu mai spună alte rahaturi. Cuvintele o dor, gâtul o ustură, pieptul o arde şi încearcă să îşi amintească de ce i-a spus adevărul. El era un tip tare gelos, dar pentru că o iubea mult. Ea s-a prefăcut atâta timp... A făcut pe sfânta şi nu îşi mai amintea cine era înainte să îl cunoască pe el. Ea nu ştia că asta înseamnă iubire, să nu te cunoşti pe tine însuţi decât în preajma celuilalt... Ea credea că asta înseamnă pierderea identităţii. Şi aşa a început să îl mintă, să fumeze, să se ascundă de el, să îl înşele ocazional, să se închidă !
Şi acum nu îşi mai aducea aminte de ce i-a spus de ultima ei abatere...
 - Nu ştiu cine m-a pus să îţi spun. Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu.
 - Poate a fost fărâma de afecţiune ce ţi-a rămas în suflet...
 - De ce reacţionezi aşa? Nu înţelegi, sau? Asta sunt eu, nu mai ţi minte? Aşa eram când m-ai luat, aşa voi fi mereu !
 - Tocmai de aia te-am văzut. Nu erai singura persoană distrusă din jurul meu. Doar că păreai atât de dispusă schimbării.. O vedeam în ochii tăi de drogată..
 - Deci asta eram? Asta sunt, adică. Actul tău de caritate ! Nu am fost niciodată mai mult. Nu, nu incerca să mă opreşti ! De data asta voi spune ceea ce gândesc ! Sunt eu nebună, dar nu simt nevoia să am grijă de oameni ca să mă simt mai bine ! Nu simt nevoia să schimb oamenii...
 - Nu asta am vrut să spun, femeie. Mereu ai văzut şi ai auzit ce ai vrut ! Eşti o nebună, asta eşti !! O nebună şi nu ştiu cum am reuşit să..
 - Să ce? Ce? Să te uiţi la mine, asta nu ştii cum ai putut. Să mă primeşti în casa ta, să ma hrăneşti, să mă îngrijeşti !
 - Da, asta. Să te iubesc, pe scurt.
 - Spune-mi că m-ai iubit încă o dată şi jur că îţi trag..
 - Da, te iubesc !
 - Eşti un prost pentru că chiar crezi că mă vei păcălii înc-odată ! Nu !!
 - Şi tu eşti o nebună, tu. O nebună ce nu are leac, ce vede lumea aşa cum vrea ea, într-un fel haotic şi..
 - Eu sunt nebună, dar măcar sunt liberă !
Şi îşi ia jacheta, sparge sticla de bere de un perete. Iese din bloc şi realizează că nu ştie unde se află. Nu ştie de unde să îşi ia lucrurile, nu ştie unde să doarmă. Se simte iaraşi ca la 16 ani.