Destin?

Odată mi-a zburat un fir de păr de pe haină şi s-a lăsat purtat de vânt. Şi s-a tot dus, printre nori si ploi, până a aterizat pe un câmp din Olanda. Acolo, a stat ani de zile. S-a lăsat fulgerat, nins şi călcat în picioare, ştiind că într-o zi va face ceva măreţ. Dar era doar un fir de păr. Era degradat şi ars, de aceea a fost lăsat dus de vânt de la bun început. Eu nu îl mai vroiam. sau aşa credea el. 

Însă, într-o zi, din locul în care stătea el întins la soare, a apărut o lalea. Şi laleaua aceea a apărut după 3 ani de zile. Şi a fost de culoare albastră, fiind cea mai frumoasă lalea pe care a vazut-o cineva ! Se contrasta cu verdele pur ar câmpului şi se asorta cu cerul. Dădea speranţă infinitului... Şi toţi se minunau, neştiind că în locul acela stătuse întins firul meu de păr timp de atâţia ani... Nimeni nu ştia, nici măcar eu nu ştiam. Nici acum nu aş fi ştiut, dacă nu ar fi fost mintea mea canceros de colorată şi puţin bolnavă...
Şi acela a fost cel mai frumos lucru ce s-a întâmplat din cauza mea. Singurul lucru bun pe care l-am făcut în viaţă. O lalea. Cea mai deosebită lalea...