Omoară-mă !

Este atât de dureros să realizezi cât eşti de neputincioasă !
Să ştii că cei dragi ţie suferă şi tu nu poţi face nimic... nimic să îi ajuţi.
Să te macine vina că tu doar stai pe capul lor... Să priveşti la cer şi să vezi păsări libere, să verşi o lacrimă pentru că nu poţi fi ca ele ! Să îţi doreşti libertate, să vrei să zbori şi să nu poţi...
Doare. A dracului de mult, doare !
Şi până la urmp ce e neputinţa? E doar starea în care ne confundăm când suntem mici şi... doar atât? Oare? Nu e cel mai dureros sentiment, cea mai scârboasă trăire? Nu? Atunci, luaţi-mă şi pe mine în lumea voastră.