Exclamatie !
Imi aduc aminte si acum cat de frumos m-ai izbit. Intr-o zi de toamna, m-ai lovit ca un val ce abia asteapta sa isi sarute tarmul. Ai fost salvarea mea. Bandajul meu. Recuperarea mea... Soarele meu, inima mea, suportul meu.
O luna? Doar o luna? Cum adica?
Par zile si nopti nesfarsite in care ma gandesc la tine. Par ani si secole cand ma gandesc la cat esti de ... uimitor. Par milenii cand ma gandesc la cat de mult de doresc. Si... nu cred ca asta e tot. Nu poate fi tot.
...
Ei bine, eu mai astept. Alte zile, alte nopti, alti ani, alte secole si alte milenii. Sa te vreau mai mult, sa te am si mai mult. Sa te privesc si mai mult. Sa te sarut mai mult. Sa imi strici machiajul mereu, cu obrajii tai proeminenti. Sa ma tii incalzesc mana rece, sa iti sustin zambetul. Sa ma ridici efectiv la cer, asa cum stii tu mai bine.
<3 stii ca te ador nu?
ReplyDeletevreau sa traim o viata in care muntele si marea se intalnesc si se iubesc, in care ziua si noaptea se plimba incet prin padure, in care praful de pe pietre este alintat de o adiere usoara de vant simtindu`se ca traieste, ca ceva o misca, in care cand frunza unui copac cade de pe ramura sa nu fie trista ci sa zica doar "ma vei regasi in tine si te voi hrani cu iubire cand voi fi una cu pamantul", in care soarele se joaca prin firele tale de par si eu devin gelos, in care suntem noi..tu si eu..that`s all I need.