Dacă ... ? Nu ştiu.

Îmi este atât de frică.
Să mă deschid, să fac aceleaş' greşeli pe care le-am mai făcut şi să ajung să iubesc (poate) din nou.
Nu îmi găsesc pacea. Dacă nu vrem acelaş' lucru? Suntem atât de diferiţi, dragul meu... Şi imi este frică de faptul că nu vom putea depăşii acele diferenţe. Şi degeaba îmi spun eu că nu voi ajunge să ţin la tine, pentru că tot acolo voi ajunge mai devreme sau mai târziu.
Şi eşti complicat... Eşti diferit. Drăguţ si usturător ca vântul toamnei, atent şi grijuliu ca o seara de Mai, sălbatic şi romantic precum o noapte în Vamă. Nu ştiu dacă trebuie sa deduc sau vei fi destul de sincer cu mine.
Eşti o enigmă, un dulce mister, o imensă agonie. Te-aş aştepta o viaţă şi o zi, dacă aş ştii că vei venii la mine. Dar ideea principală a acestei probleme e că nu ştiu. Nu mă laşi să te dezleg, eşti prea 'şmecher' pentru aşa ceva. Deşi eu vreau să te cuprind cu totul, nu o să pot niciodata. Nu-i aşa ?!
Poate mă gândesc prea mult la viitor. Probabil că îţi cer prea multe de la proaspătul început. Poate eu sunt aia dificilă dintre noi doi...
Stai. Există noi doi ?!