Uşuraticele !

Am o stâncă a mea, numită Laura.
Este o minunăţie cu ochii mari, cu chip drăgălaş şi corp de model. E fată de cartier, ce mai, dar în preajma mea e cea mai finuţă domnişoară existentă vreodată !
E verdeaţa ochilor mei atunci când nu mai am resurse umane, şi mă face să râd cu amintiri din anul trecut. Nu ştiu cum reuşeşte, dar ei şi' le aminteşte doar pe cele frumoase... Nu vrea sa îmi spună şi mie secretul ! Cred că vrea să ma ţină doar pentru ea, şmechera !
Dar eu o să rămân prin preajma ei, fiindcă îmi pare ca un miraj în deşert. Prea apetisantă pentru realitate. Ea e suculentă, ştiţi, senzuală. Nişte buze ce nu m-ar săruta doar pe mine, piele ce tânjeşte pentru mine. Mă simt atât de flatată în preajma ei şi în siguranţă ! E cheia mea către poarta raiului, e ah ! Ca un înger ce păcătuieşte alături de mine...