slice of summer II

O fărâmă de nisip se zbate prin sufletul meu. Mă trage către mare, încetul cu încetul. Căldura ce coboară din împăraţia soarelui nu mă ajută să-mi refac orgoliul rănit. Cum orice rană 'se împute' la căldură, cam aşa se comportă şi caracterul meu. Plin de urme lăsa-te in nisip şi gunoaie menajere, se târâie spre apa sărată. Dar cum aceasta vine şi pleacă precum o curvă neplătită, făcându-l să-şi dorească mai multe, bietul meu caracter se umileşte numai să îi atingă marginea albă a valurilor... Se amestecă cu picioarele murdare ale oamenilor, se urcă peste scoicile pătate şi le îngroapă ca pe nişte prieteni uzaţi. 

Se vede că e vară, căci urmele mării se usucă atât de uşor... Precum visele şi promisiunile.