plimbări prin credinţă

Prejudecăţi peste generalităţi. Şi uite aşa te împingi încet, fără să vrei, către ură şi urâţenie sufletească.
Încă din copilărie ne sunt impuse unele idei. Nu există reguli în ceea ce priveşte un anumit tip de oameni. Defapt, nu cred că există mai multe tipuri de oameni. Toţi suntem atât de egali, încât ne doare să fim egali cu cel ce cerşeşte pe stradă. Şi de aceea propria noastră minte ne împinge către frică şi neîncredere. Cine spune că iubirea doare? Cine a exclamat că oamenii nu se schimbă? Dar oare cine a spus că copilăria nu te invaţă decât copilării? Cine a spus că femeia profită, că bărbatul înşeală şi că copiii ajung la maturitate la 18 ani?
Atâtea conflicte, războaie, restricţii şi temeri. Teama de viaţă este inutilă. Teama de iubire este cea mai lipsită de fundaţie. Precum spunea şi Cedry2k (cel care mi-a "suflat" această postare), trebuie să ne contopim mintea cu sufletul. Să privim lumea cu ochiul sufletului, să vedem bunătatea şi să ne exprimăm doar prin sinceritate. Aceste lucruri să nu fie văzute ca slăbiciuni sau ipocrizii ale generaţiei +2000.
În concluzie, "doar prin iubire putem evolua ca oameni şi ca esenţe ale divinitaţii absolute".
Aici e video-ul cu părerea cântăreţului. Sper că v-am împrăştiat o parte din mesajul lui.