12 days without you

First Days:
In toate sensurile posibile, sunt libera de tine. Se simte bine, libertatea asta... Dar la sfarsit, nu se dovedeste a fi nimic decat 'dor de tine'.
Primele 2 zile au trecut partial usor... Am avut numeroase ocupatii si ti-am tot evitat amintirea. Pot sa spun ca totul este mai clar acum. Am timp mai mult pentru alte ganduri, sa ma preocup cu altceva... Desi nu vreau sa recunosc, tot imi ocupi o parte din timp. Fara sa vreau, si pun pariu ca nici tu nu vrei. Nu mai vrei ca sa faci parte din viata mea, si realizez atat de multe acum... Cum totul a decurs perfect pentru tine.
Este iarna. Imediat vine craciunul... O sa fiu in stare sa iti urez 'sarbatori fericite'? O sa ma lasi sa fac asta?
E greu... vreau sa fie ca si cum nu ai plecat niciodata ! Defapt, vreau sa fie ca si cum nu te-am 'cunoscut' niciodata !

Day 3:
Azi mi-ai atins o coarda sensibila. Doar azi, pentru ca atat de mult timp mi-a luat sa realizez. Sa deduc... Sa ma opresc din a mai spera. Speranta... ei bine, mi-am oprit orice idee/gand care sugera o revedere/impacare a noastra. Cu toate cacaturile pe care le-am adunat pana acum, nu mai are rost. Avem vieti diferite, iar eu niciodata nu am facut parte din a ta.
Esti imposibil. Cred ca nu te mai suport. Cred...
A nins azi. Pentru prima oara a nins serios in Hunedoara. A fost de cacat si am vrut sa te sun; pentru cateva clipe, am simtit nevoia sa impartasesc bucuria inexplicabila care s-a trezit in mine in clipa in care am vazut primul fulg de zapada. Dar m-am oprit, si am devenit rationala.
Mie nu-mi place iarna... Nici craciunul. Nici de tine.

Ajunul craciunului:
Din cauza ca nu esti aici, urasc totul.

Craciunul:
Degeaba ma confrunt cu alte situatii de-alungul zilei. Mereu ajung singura in camera, in intuneric, cu muzica in urechi si cu imaginea ta in minte. Am vrut un simplu cadou... Dar se pare ca totul a ramas asa cum stiam eu; spiritul acesta nu exista, cum nici ce am avut noi nu a existat.
E banal, e prostesc... Sper sa fie mai ok. Sper sa nu mai am seri din astea, fara tine alaturi; ceea ce rezulta ca 'sper sa nu mai am seri de genul asta' !

Day 10:
Am amintiri cu tine pana si in propriul meu pat !
Te-am lasat sa fi prezent in fiecare colt al vietii mele si abia acum suport consecintele. Iar daca pentru tine nu a fost nimic, nu inseamna ca eu am simtit la fel. Nu inseamna mie mi-e usor sa stau fara sa te aud, fara sa te ating stind ca esti la doar 4 km distanta.
E... greu. Dar tot sunt convinsa ca va trece. Si sunt in stare de orice pentru a face durerea sa se opreasca !

Day 11:
Am o revelatie: instalatie rosie...

Day 12:
E sfarsitul tuturor. Al nostru, al acestei postari kilometrice, a sentimentelor. Tot ce am avut cu tine, acum nu mai inseamna nimic. Pot spune ca te urasc, Calin. Da, urasc aceasta fiinta care nu ma lasa sa o urasc. Totul conteaza inca, dar nu mai are nici o semnificatie.
Chiar dupa ce ti-am spus ca conteaza, mi-ai inchis usa in fata.
Da, vad cat de mult...
Stiu, nu sunt decat o copila. Stiu, vor mai exista oameni ca tine in viata mea. Stiu, trebuie sa ma feresc de ei.
Dar de tine nu vreau sa ma feresc. Nu vreau sa te uit, chiar daca s-a sfarsit. Si daca mi-as putea controla impulsurile, ar fi perfect.
Nu-mi mai plang singura de mila. Lumea nu se opreste din cauza suferintei mele.