tortura pe baza indiferentei

Fuck it !!!!
Zbiara, urla, loveste-mi dragostea cu ura ta. Mananca-mi sperantele. Lasa-ma goala in mijlocul desertului. Arunca cu pietre in inima mea. Goleste-mi visele intr-o cutie si arunc-o intr-o prapastie plina de gropi; intr-o grota scaldata in uitare, acolo ma gasesti tu pe mine de acum...

Mohorata, inconjurata de oameni de rahat plini de ei, ma afund in mine. Si ...

Nu, nu-mi mai pot descrie sentimentele. Te urasc. Pentru ca ma faci atat de fericita incat nu-mi mai pot scrie amarul cu sange pe foi; nu-mi mai pot trai viata virtuala plina de amaraciuni si cacaturi triste. Fara geamuri sparte de furtuna, fara lacrimi aruncate sub perna, fara scrisori cu o lama atarnand langa ele.

Fara fumuri calde de tigara ce-mi incalzeau plamanii toamna; fara nopti uitate; fara ochii injectati pentru prima oara. Fara balade inguste ce-mi umpleau playlist-ul telefonului, fara mesaje pline de ura lasate seara tarziu sub lumina felinarului, fara o baterie intreaga... Fara furie, fara urme de muscaturi si zagrieturi, fara cearcane, fara tot ceea ce imi amintea de viata miserabila ce o duceam. Fara stirea ta sau a celor din jur, eram distrusa. Eram interzisa naturii, ferita de privilegiile sentimentelor reale ce erau prielnice tuturor; eram eu, atat de fericita cu mine, prefacandu-ma fericita. Pana m-ai gasit tu, m-ai descusut. M-ai intregit, m-ai jucat pe degete...

Acum, nu mai stiu ce sa cred? E bine ca te iubesc sau nu? Ma vei iubi la infinit si-mi poti garanta asta?
Nu, nu poti... Si joc la risc, ca de obicei. Asta-mi trebuie mie, iubire !!!