inconstienta

Noi doi. Doua persoane opuse. Viziunea mea asupra noastra s-a schimbat complet.

Pacate. Vorbe. Mesaje, nici macar sunete. Ploi urate ce mi-au invadat ochii; amintiri ce mi' se deschid. Greselile nu mi' le pot opri, ma invart precum un disc in aceleasi fapte stricate. Am ramas blocata pe 'repeat' cand am trecut intr-o alta viata, iar asta a fost cea mai mare greala a mea.

Si tocmai tu. Tu m-ai crezut cea mai normala, cea mai palida, cea mai copila.

Si totul, dar totul s-a dovedit a fi o sarada; un bal mascat plin de adevaruri pe care nu am vrut sa le vedem. Ploaia ne-a improspatat curajul.

Unde e soarele? Unde e vara care credeam ca-mi va ameliora dorul?

Si acum, ca va am pe amandoi, de ce ma simt neobijnuit? De ma simt altfel?
Si mai ales, de ce ma simt prost dupa ce am actionat aleatoriu, din dorinta de sustragere a emotilor negative?!

Si acum e mult prea tarziu pentru a fi plina de regrete, si mult prea devreme pentru a fi fericita. Inca 3 ore jumate, si sunt 2 luni. Dar acum, degeaba ma mai imping sa-ti urez o viata implinita impreuna cu mine; pentru ca stiu ca nu o sa poti avea asta niciodata. Imi fuge mintea, dar ea nu fuge degeaba. Te consum mult mai mult decat credeam. Poti sa ma contrazici, poti sa ma uiti, poti sa ma iubesti; asta nu-mi va schimba tiparul prost atasat. Doar eu am vointa sa ma lupt cu mine insumi pentru vechea mea persoana; doar eu pot sa ma scot din negura in care m-am adancit de-a lungul timpului; doar eu pot sa am incredere-n propria-mi persoana. Si, precum un inger renascut, sa-mi intind aripile catre un nou rasarit nisipos, sarat; cu speranta in ochi, cu iubirea ta langa mine. Dar nu pot, singura prin cerul rece si vechi...

*

Inca blocata intr-o camera fara tine, sub un invelis rece.

Sper ca-mi vei atasa un mic biletel de iubire in treacat.

Dar ma opresc din a spera; azi te-am contactat prea mult, te-am rasfoit prea repede. Si ti-am dat prea multe pentru o singura zi. Inca o picatura de ploaie mi' se prelinge din ochiul intunecat, stand in fata oglinzii. O sa incerc sa ma sting.

Sa fug departe... Pe campiile arami, sub copacii tutelari, pe langa ferestrele pline cu vecini. Dupa obsesi, dureri sangerii, inspiratie ieftina de sentimente molesitoare. Dupa un soare bolnavicios, alaturi de o luna macabra, inconjurati de stele amenintatoare. Rugandu-ma la un dumnezeu sa-mi arate drumul, sa-mi curete memoria, sa-mi satisfaca placerile. Sa-mi dea aripi pline cu rani, iesind dintr-un spate retezat. Vreau durere, pentru a stii ce inseamna dorinta de a trai...

In mine se intalnesc toate defectele lumii... Si in tine, toate lucrurile care ma contrazic.

Cu toate astea, te vreau langa mine. Sau nu ? Te vreau, dar nu stiu sentimentele pe care le porti tu acum. Niciodata nu mi' te destainui; niciodata nu o vei face.

Ma pierd...