explicatie

Monolog interior de rahat ! Imi vine sa fug, sa ma inec in ape adanci sarind de pe poduri semnificative. Sa ma prinda ploaia calda in timp ce plang, cu hainele tale atarnand pe mine, pentru ca tot creionul negru sa mi' se prelinga groaznic pe obraz; sa ma fac varza intr-un bar plin de oameni necunoscuti. Sa imi ciopartesc parul pentru a arata ca o ciudata. Sa imi tai venele intr-o vana veche si murdara. Sa plec la mare doar cu banii de tren si un rucsac gol in spate. Sa raman fara prieteni din cauza lipsei de respect fata de mine si fata de ei, pentru ca nici unul nu o merita. Sa ma indop cu dulciuri groaznice, pline de cancer. Sa ma bat cu apa in timp ce ninge.

Sa imi fac de cap de una singura, sa raman gravida cu toamna; sa fiu o persoana diferita in fiecare anotimp; sa-mi trimit gandurile in lume.

Sa scuip sange pe fiecare tarfa care mi-a facut viata un rahat; dupa ce le-am daruit o doza de placere indurerata sub forma fiorilor. Sa pot scrie pe fiecare copac cate un poem spurcat; sa manjesc cu microbul meu fiecare inima care-mi pica in mana. Sa-mi imblanzesc viciile, sa-mi strice viata doar cand vreau eu.

Sa detin controlul; sa devin o falsitate de ultima speta, o manipulatoare notorie.

Sa fiu o femeie numita 'tarfa cuminte'.

Si asta e tot ce nu voi putea fi niciodata... Fiindca iubesc frumusetile lumii, sunt obsedata de trecut si nepasatoare in privinta viitorului. Sunt scalava verii si sunt nascuta sa traiesc intr-o vara eterna...

Vara, vara, de ce prima e primavara?