Durere macabra ce-mi ustura pielea.
Sunete vagi alese printre copaci.
Vant uscat ce-mi misca gandurile, aduna-mi intrebarile; transforma-le in pasari ce nu se mai intorc.
Un gust usor acru de ploaie mi' se strecoara prin vedere; mergand pe aleea nisipului, nu am simtit-o, nu am auzit-o plangand in surdina castilor. Acum, tot ce aud se preface in bataile inimii mele, pulsand sange fara nici un rost; chinuindu-se sa ma tina vie fara nici un scop. Sarea imi atinge usor picioarele, sub forma de apa. Hainele-mi incetinesc trupul obosit. Parul prea lung imi gadila umerii, se roteste in jurul gatului sec, imi mangaie usor fata lipicioasa plina de decizii mult prea grele pentru mine...
Din nou, realizez ce povara port pe mana; ce ma trage inspre tine cand vreau sa te uit; si cat de intregita ma simt cand iti port 'bujia'.
Da, si mie imi va fi lene sa-mi fac alt prieten.
Si da, raman cu tine mult timp; poate chiar pe vecie. Alintati in lumea noastra.
Si da, realizez asta numai acum; totul mi' se parea o gluma inainte sa apari tu.

Comments

  1. AnonymousJune 24, 2011

    cand citesc chestia asta n-am idee de ce dar ma imaginez pe o plaja cu degetele in apa si o mana intinsa spre cer :) (o fi de la cafea) :))

    ReplyDelete
  2. nu e de la cafea. la asta m'am gandit si eu cand am citit, Vlad. :))
    si vroiam sa postez si eu vechi chestii cu durere si vara... :-< !

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular Posts