Un mare nimic

Incepe sa imi faca rau. Departarea ma seaca de viziuni si dorinte, si ma lasa invaluita intr-o singura posibilitate, absolut de grea. Precum o floare de cires, ma lasa fara petale si ma duce spre necunoscut. Si fiecare secunda care trece lasa urme vizibile in amintiri; timpul ma agita, ma lasa fara vlaga, ma aduna doar pentru a ma izbi de pamant din nou ! Si este atat de ciudat ca tu, practic, nu faci nimic. Nici nu stii cate sentimente se agita in mine pentru dragostea ta...

*

Si tot ce am mi' se pare fara sens; tot ce simt mi' se pare inutil; tot ce gandesc mi' se pare pierdut; fara tine, toate astea se intampla, inevitabil !

Atat de pustiita, precum un cimitir-vara.

Si am nevoie de tine, mai mult decat am nevoie de tigari sau cafea.

Tu, esti viciul absolut.

...

Da, e un mare cliseu, pentru mine, sa spun asta inca o data. Dar, adevarul imi strapunge fiecare judecata, si ma gandesc ca esti un mare 'absolut' in viata mea. Iar eu, o mica floare, nu pot opri sentimentul inutil de frica; frica de dezamagire, uitare.

Dar atunci cand totul pare departe, imi aduc aminte de incredere, si de faptul ca te cunosc. De faptul ca am ajuns sa recunosc ca ma faci sa ma simt 'absoluta' in viata mea.

*

Un vis, o dorinta m-a adus la tot ceea ce am. Speranta mi-a fost soare pe tot parcursul drumului. Si acum, am tot ce am visat vreodata sa iubesc.