Apoi a fost natura...

Precum o lacrima atarnata-n zare.

La fel cum un soare

isi uita norii.

Aduci cu tine al ploii

vesmantu-i stralucitor.

Asa, un vant palid

ce se strecoara in al meu zid

fuge necontenit,

orbit.

Ale tale povesti nu le mai am.

Si o raza se adanceste

intr-un stil anume, regeste.

Si ma abate

de la viata.

Imi da versuri, ma agata.

Asa, ele sunt ascunse.

Pe veci, adormite. Patrunse

un mare semn al iubirii

in

ale lor magii.

*

Intaia oara mi-ai

aratat cum aratai, ce simteai.

Lucruri nedumerite.

Oare tu ma

intregeai?

Asunsa sub un petec de iarba,

natura mi-a dat treaba

in al ei vesmant,

de sub al tau

soare.

Si apoi, am auzit

o soapta; prea tare mi-ai soptit !

Si mi-am revenit,

inapoi la iubit.