rolling down

E iarna tarzie afara. O ceata care ma invita sa pasesc in frig, doar pentru a ma invalui in ea. E tarziu. Stau sa ascult inregistarea cu tine. Ma amuz amar de mult, dureros de greu si sfasietor de mult. Chiar daca nu ma ajuta cu nimic, o ascult vreo 2 ore. Asa, sa imi rasfoiesc paginile la capitolul fericire.
Si stau, si iti ascult vocea gretoasa, fercita, si ma stramb oarecum la prostia infantila pe care o posedam. Eram in transa copilariei, uimita de apelul tau neasteptat. Sunt atenta la razbdarea cu care te ascultam, la curiozitatea din respiratia mea neregulata, la vocea ta platonica si prefacuta... Dar undeva acolo jos, stiam ca nu esti tu cu adevarat. Niciodata nu ai fost.
Si regret asta, pe langa multe altele. Ca m-am lasat vrajita de sunetul copilariei, de avantul iubirii false si de promisiuni seci ca moartea care incearca si acum sa ma ademenasca, langa ea.
...
Se termina inregistrarea pentru ultima oara. In astea doua ore te-am ascultat cat sa-mi ajunga toata viata, sa te uit... Nu-ti spun adio, ca o sa ne mai vedem noi. Asa-i?!

Comments

Post a Comment

Popular Posts