nostalgia ucide

Aud secundele cum
se scurg in ape rosi.
Durerea se propaga in mine.
Incerc sa fug de vremuri, catre altele mai noi. Dar nu pot. Nu vreau. Fantoma ta nu ma lasa sa plec, ma retine in trecut si imi convine. Ma gandeam ca timpul va trece, imi voi da seama de ce am facut. Dar nu pot. Sufar dupa nemurire. Dupa emotii nesfarsite. Si nu imi este usor sa ma despart de vechile obiceiuri dulci, delicate. Vechile atingeri, vechile vorbe, vechiul tu...
Vremurile noi ma inghit. Efectiv imi ating apogeul. Nu-i pot rezista mortii, ma ispiteste chiar si acum, cand stie ca oricum o sa ma sting curand. Fiindca m-ai lasat fara flaga, intinsa pe iarba rece si umeda. Cu ochii deschisi, privind la cer, la norii care trec si vin. Numai soarele nu se mai gaseste si pe cerul meu...
Dar astept. Asa cum am asteptat toata viata mea pentru ceva mai bun. Ceva mai reusit, ceva mai altfel. Un lucru` mi'a mai ramas de facut.
Inca 5 minute.