if love was red, then she was color-blind

Era mica, frumoasa, speciala dar simpla. Ii uimea pe cei din jur cu agilitatea si fericirea ei instantanee. Totul in jurul ei parea sa capete culoare, iar inima ii batea in ritmuri de iubire. Ea iubea pe toata lumea, nu avea dusmani, iar viata ii oferea amintiri si momente frumoase alaturi de toti cei din jurul ei. Necunoscutii o priveau ca pe o fiinta de pe o alta planeta, necrezand ca este asa de fericita. Dar prietenii o pretuiau, pentru ca ii invata ce inseamna dragostea si copialaria.

Da, asta era. Cea mai copila din viata tuturor. Si ei ii placea.
Dar, fumul dens s-a asternut in calatoria ei. Noroiul ii oprea de multe ori ritmul, iar inima ei se sfasia cu fiecare lovitura. Monstrii au intrat in viata ei brusc, rapindu-i prietenii, culorile si viata. Totul s-a intamplat asa de repede, ea abia a reusit sa salveze ceva. Dar a scos din mizerie o bucata de suflet, neatinsa, promitand ca nu o va mai arata niciodata, nimanui, pentru nimic.
De atunci, a invata ca oamenii pot fi rai, ca viata nu este in culori, si ca iubirea te poate sfasia mai rau ca un animal flamand...
Zilele treceau, lunile treceau, si incet se duceau si anii. Ea devenise regina neagra acum, dispertuind pe oricine. Nu mai radea cu pofta, nu mai colora viata cu fericirea ei, si nu mai credea in prietenie. Iar iubirea ii se parea rupta din iad, fiind cea mai mare tarfa. Da, acum vorbea urat, se comporta urat, se imbraca urat si arata melancolica. Dea lungul timpului, oamenii au incercat sa ii descopere inima demult uitata, dar ea i-a indepartat cu niste vorbe spuse in vant... De atunci, nimeni nu s-a mai apropiat de ea.


Viata trecea pe langa ea, lasandu`i cicatrici imaginare pe sufletul gri. Iar mintea ei folosea adesea inimi din carton pentru a-si justifica imaginea. Ea visa, plangea, uita, ura, vedea, pleca, fugea, ranea, muncea, scria, fermeca, dar nu iubea, nu traia, nu simtea fericirea.Lacrimile deveneau ceva obijnuit pentru ea, sufletul ii era ruginit. Doar norii o acompaniau, cu picaturi reci de compasiune. Iar soarele ii ardea speranta, caci cu fiecare apus, inca o zi pustiie se sfarsea, iar cu rasaritul, inca o zi monotona isi astepta randul.
Ea doar astatea acolo, isi astepta sfarsitul, caci nu mai spera la o alta fiinta care sa o schimbe, care sa-i deschida din nou cutia de gheata si sa-i lumineze viata. Era robotul vietii, papusa destinului mort...


Apoi, o alta zi isi asterne tiparele pe inima de carton. Ea se afla pe acoperisul cladirii, fumandusi visele si gandu`si tigara. Fumul se indeparta incet si dureros, la fel ca viata ei. Vantul ii spulbera parul negru si lung, iar ochii unflati aratau inca o noapte nedormita din cauza frigului. Singurul lucru care o lasa sa devina ea din nou era fumatul de dimineata, permitandu`i o alta perspectiva asupra ei. Isi simtea picioarele tremurand, in timp ce aude un zgomot de tabla. Isi freaca ochii de lacrimi, crezand ca e tatal ei din nou. Isi stinge incet tigara, si rasufla stingherita.
O voce dulce, cunoscuta (mult prea cunoscuta) spune "Buna!". Se intoarce, in timp ce inima ii se opreste pentru un moment, sperand in secret sa fie EL. Mainile si le simtea grele, iar respiratia ii devenise necontrolabila. Apoi, vede acei ochi verzi, smaraldele adanci ca doua oceane, si parul aramiu si ciufulit, dansand in bataia vantului.

Inima ei tanjea dupa inima lui, porii ei tanjeau dupa atingerile lui, iar buzele tremurau dupa muscaturile lui. Ochii lui cuprindeau intreaga lume, iar a ei doar un simplu sentiment intens. Ei se potriveau ca doua magnete, in acelasi timp respingandu-se ca doi poli opusi. Dragostea lor consta in copilarie si afectiune imensa, in respingere si atragere, in joaca si seriozitate si in priviri si atingeri.

Iar acum, nu stiau ce sa-si spuna unul altuia. Ea, vroia sa-i reprosese toate aceste luni, sa-l faca sa regrete faptul ca a abandonat-o. Dar ce ea nu stie, este faptul ca inima lui batea pentru a ei, ca fumul si scrumul ii aduceau aminte de diminetile calde, iar zatul de cafea ii dadea speranta ca il va ierta. El tanjea dupa tot ce reprezenta ea. Dar nu gasea cuvinte sa exprime aceste zile petrecute in zadar departe unul de celalalt.

Apoi, el a facut un prim pas catre ea, inima aproape ca i-a iesit din piept, iar mainile ii tremurau. S-au ridicat amandoi si au fugit unul catre altul. Atingerea le-a trimis fiori amandurora, ia caldura ii linistea enorm. Lacrimi de neliniste curgeau pe obrazul ei, iar el ii strangea trupul firav in bratele lui protectoare. S-au privit inca o data in ochi, si au inteles: orice s-ar intampla, dragostea nu se ofileste niciodata pentru doua suflete infinite.

Iar gheata s-a tranformat in apa infloritoare, si inimile lor au inceput sa bata la unison sub soarele palid al vietii...

The end of another one. Based on true feelings.