Invaluita'n el.

Concluzia finala: viata nu ma asculta, ma face sa ma pierd si mai adanc in labirintul sentimentelor pustii. Pentru ca am ales sa fiu cea alesa de catre el. Pentru ca imi gasesc tot universul in el. Pentru ca el isi gaseste totul aici, inaunttrul acestui corp sfasiat de dintii trecutului. Eu, el, mereu!
Simt fiorii. Acei fiori. Chiar daca sunt invelita in 2 pături, chiar daca sunt singura intre 4 pereti si chiar daca el probabil ca nu simte acelasi lucru. Aceste cuvinte vin din mintea unui copil inocent, care se ascunde dupa mintea unui "adult" .
Iar acest paradox se va invartii in mintea mea mereu si mereu. Niciodata nu`mi va mai "da' pace". Dar nici nu vreau, pentru ca am mai mult timp de gandire, de meditare la faptele petrecute si la faptele ce se vor petrece.
Pentru ca viata este un sir de planuri, alegeri, alesi...

Pentru ca ochii lui imi spun ca inima lui pompeaza sange'n vene doar pentru mine, ca mintea lui isi misca rotitele doar pentru a se gandi la mine. Stiu ca suna perfect. Chiar este perfect. El este si va fi perfect; in toate privintele!
Astazi pulsul lui imi gadila "pielea de gaina", mirosul lui imi mangaia fata, iar mainile lui imi atingeau sufletul. Acel suflet care pana acum tanjea dupa un strop de atentie...
Acum acel suflet are tot ce si'a dorit vreodata, tot ce vrea! Il are pe el, acea persoana care ii alina visele in fiecare noapte, acea persoana care il face sa viseze chiar si ziua...
Acea persoana este el.
Stop! Urechile'mi soptesc ca e vremea sa'l visez...