Gresit!

"Always here with you..."
Asta`mi sopteste o umbra, trezindu`ma.
Ma ridic si ma uit in jur.
Scarbita de camera jegoasa, realizez ca totul
a fost un vis.
Ametita, ma duc sa ma spal pe fata.
Ma uit in oglinda. Vad o fata monotona.
O fata care imi spune "Neatza`!".
Dar acea fatza totusi zambeste,
oricat de greu i'ar fi.
Apoi, ma duc sa bea cafeaua.
La dracu`, a mai ramas doar zatul.
Acel zat ce l'ai lasat cand ai plecat...
Impreauna cu parfumul tau dulce si un alineat
pe o foaie.
"Te iubesc, dar trebuie sa plec, trebuie sa fiu eu..."
Aceste cuvinte ma bantuie'n fiecare noapte.
Si ma vor bantui pana imi vor suge si ultima picatura
de speranta din sufletul de piatra.
Monotonia ma ucide!







P.S. Incetul cu incetul, din inima mea se va prelinge si ultima picatura de sange...
Si atunci, lumea se va scapa de inca un inger paralizat!