Emotii colacite in stomac.

Sper sa nu se adevereasca visul, mai bine zis coshmarul.
In care Ea se duce, in rai, shi ramane doar el, singur, in bratzele unor oameni
neajutoratzi shi intristatzi. Shtiu ca vine o vreme in kre totzi murim,
dar nu acum!
Ea este cea mai pretzioasa persoana din viatza mea shi a lui.
Iar Doamne, daca chiar existi, fa ca ea sa fie teafara, shi El la fel.
Pt ca ii ashteptam aici, in acest apartament obscur. Ii ashteptam pe ei,
ca sa ne lumineze viatza.

Iar acel coshmar ishi are locul la vise distruse neimplinite, din fericire.
Pt ca locul lor, este langa noi, langa cei care ii iubesc shi ii apreciaza cu adevarat.
Iar daca nu prea arat, eu ii iubesc, pe Amandoi.
Dar acum, ashtept cu un nod in gat, ca totul sa se termine cu bine.
Sper...