stop crying your heart

Deja tot ce fac devine penibil, si ma injosesc ca un gandac. De ce sa stau la mila anotimpurilor? De ce sa stau langa tine cand pot sa vad lumea? De ce sa cred ca tu ai fost singurul..?

Dar inca esti singurul. Nu pot sa nu-mi gasesc visele despre noi doi, si atunci cad in agonie...

Iarna a trecut. Partial, toate amintirile incep sa se destrame printre crengi. Ma bucur. Copacii singuratici ma ajuta. Dar nu ma agat de ei. E vremea lor sa infloreasca, iar eu incurc natura, fiind o fiinta de o uratenie infinita. Pentru ca nu mai am suflet. Nu mai am ce simtii, nu mai am fiori de fiecare data cand vad soarele rasarind. Nu mai am pasiune pentru peisajele de noapte, nu-mi mai canta frunzele toamna, luna nu-mi mai mangaie pielea uda..

Acum...

Vara-mi este tovarasa, si fug prin viata ca ea... Simpla, placuta, nevazuta si plecata inainte de vreme.Cand greselile ma sperie, incep sa ma ascund prin multimea de oameni-fantoma.

Dar cand, in mijlocul verii, vine si o ploaie grea, incep sa ma tem. Mi-e frica sa nu te vad alergand pe langa mine, mi-e frica ca ma cauti... Nu vreau sa ma intorc la tine dupa ce ti-am facut. Am vazut cat de bine iti este fara mine, iar eu nu-mi mai caut culcus in bratele tale...

Si cand te vad cu ea de mana, ma bucur. Te vad zambind, chiar daca poate regreti. Eu nu. Ma simt implinita doar sa iti privesc urma de fericire din ochi. Sa te pandesc, cum uneori iti pierzi gandurile. Poate te gandesti la mine, poate la noi, poate la vara. Dar sunt pierduta pentru tine si totul se termina aici.

Chiar daca pe ea o iubesti, eu inca iubesc vara noastra...