Aftermath
It feels good coming back here... Cate amintiri. Din coplarie. Din adolescenta. Din mine. Dupa aproximativ 4 ani, atat de multe s-au schimbat, incat... nu mai sunt eu. Am uitat multe de atunci si stiam eu ca aceasta arhiva v-a avea un scop. Drame, tristeti, poezie, nopti, iubiri, prietenii... Metamorfoza e inevitabila. Si pot afirma ca, in cazul meu, rezultatul este unul pozitiv. Viata m-a dus pe cai nestiute si, vrand nevrand, am ajuns iarasi impreuna cu el. Calin ma completeaza si nu cred ca exista o persoana mai perfecta pentru mine. Dupa aproape 3 ani, ajung sa cred ca nu mai exista un sfarsit la ceea ce avem noi. Din partea mea cel putin. In alta ordine de idei, sunt fericita. Nu implinita, mai am de lucrat la mine, la stilul meu de a trai, dar sunt fericita. Nu este vorba ca posed ceva anume, doar ca sunt constiienta de ceea ce sunt si de ceea ce pot. Din stadiul asta, sper sa ascend incet incet catre implinire. Stiu ca suna cliseic, dar nu va dati batuti niciod
